- lingv
-
международный языкинтерлингвист; специалист в области интерлингвистики- lingvoязык
Словарь корней и производных форм языка Эсперанто с переводом на русский язык. 2014.
lingv
Смотреть что такое "lingv" в других словарях:
Зыцарь — Зыцарь, Юрий Владимирович Ю. В. Зыцарь Юрий Владимирович Зыцарь (14 апреля 1928(19280414) 23 июня 2009, Санкт Петербург) советский и российский лингвист, басколог, член Академии баскског … Википедия
Зыцарь, Юрий Владимирович — Ю. В. Зыцарь Юрий Владимирович Зыцарь (14 апреля 1928(19280414), Самара) 23 июня 2009, Санкт Петербург … Википедия
tvòrba — ž 〈G mn tvórbā/ ī〉 1. {{001f}}tvorenje, građenje, stvaranje, nastajanje, postanak 2. {{001f}}tvorevina 3. {{001f}}lingv. jezična pojava kojom u jeziku nastaju nove riječi na osnovi rječničkog blaga ∆ {{001f}}prefiksalna ∼ lingv. tvorba prefiksima … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
tvorba — tvòrba ž <G mn tvórbā/ ī> DEFINICIJA 1. tvorenje, građenje, stvaranje, nastajanje, postanak 2. tvorevina 3. lingv. jezična pojava kojom u jeziku nastaju nove riječi na osnovi rječničkog blaga SINTAGMA prefiksalna tvorba lingv. tvorba… … Hrvatski jezični portal
radical — RADICÁL, Ă, radicali, e, adj., s.m. I. adj. 1. De bază, fundamental, esenţial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârşire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acţiuni… … Dicționar Român
tvòrben — prid. 〈odr. ī〉 koji se odnosi na tvorbu ∆ {{001f}}∼a porodica lingv. skup riječi koje imaju zajednički slijed glasova i značenjsku vezu (npr. »pisati«, »pisač«, »rukopis«, »pisarnica«); ∼a riječ lingv. riječ čiji označenik i označitelj možemo… … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
decalc — DECÁLC, decalcuri, s.n. 1. Procedeu care permite decalcarea (decalca). ♦ Hârtie obţinută prin decalcare. 2. (lingv.) Calc (2). – Din fr. décalque. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DECÁLC s. v. calc. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
deriva — DERIVÁ, derív, vb. I. 1. intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte şi sensul lor) A şi trage originea din...; (tranz.) a arăta provenienţa unui cuvânt din altul, b) (Despre cuvinte … Dicționar Român
derivare — DERIVÁRE, derivări, s.f. Acţiunea de a deriva şi rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ♦ (lingv.) a) Provenire a unui cuvânt din altul, arătare a provenienţei unui cuvânt din altul, b) Procedeu prin care se formează un cuvânt … Dicționar Român
distribuţie — DISTRIBÚŢIE, distribuţii, s.f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ spec. Repartizarea rolurilor dintr o piesă, dintr o operă etc. la actori, la cântăreţi; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreţilor care joacă într o… … Dicționar Român
ocurenţă — OCURÉNŢĂ, ocurenţe, s.f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanţă, întâmplare, conjunctură. 2. Prezenţă a unei unităţi lingvistice într un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într un zăcământ. – Din fr. occurrence. Trimis de… … Dicționar Român
